Primii pasi adevarati:)

Din data de 27 iunie 2010 am inceput sa fiu stapan pe mine:) Am invatat sa merg singurel, fara mami, fara "rotobil" sau alte de-astea...a fost cel mai bun cadou cadou pe care i l-am putut oferii bunicii mele de ziua ei:X Si ea stie ca o iubesc enorm si am facut orice sa o stiu fericita:)
In fata mea, o fetitza nabadaioasa de 4 anisori radea de mine ca-s mic si prostutz si nu ma pot tine dupa ea sa-i fur pufuletii din manutza...hmmm, da? Booon... lasa ca vezi tu!
Uite, vezi ca te pot prinde? :P:P:P

Afara, in parc, am inceput sa prind din ce in ca mai mult curaj:) Acum merg mandru cu pieptul inainte si promit ca daca cineva ma supara...il alerg de nu se vede:)






Si cum dupa primii pasi apar si primele vanatai...eu nu am vrut sa ma abat de la regula...




Dar sa stiti ca eu sunt barbat! Nu miorlai ca un bebelus din orice, asa ca dupa ce mi-am facut micuta vanataie de sub ochi...m-am confesat pestisorului meu Nemo...